Am semnat pentru REPER și PSDNL mi-a stricat ziuaziua

Căldură mare, mon cher!

Faptele nu au neapărat legătură între ele, doar că s-au întâmplat în aceeași zi.

Mă trezesc de dimineața. Frumos afară. Păsările ciripesc în aia câțiva copaci care au mai rămas după ce o parte din ei au fost tăiați ca să facă loc lucrărilor la termoficare.

Soția și copilul încă dorm. Mă duc la Mega să iau câte ceva pentru micul dejun ca să le fac o surpriză. Câteva mașini parcate pe trotuar cu amenzi de la locală în parbriz. Business as usual. La Mega găsesc pâine caldă, din aia Durum. Bună pâinea, dar cam scumpă. Hai că e frumos afară și iau din asta. Sunt mândru de decizia luată.

Ajung acasă și bag o omletă din aia țărănească cu brânză de oaie puțin sărată, oltenesc și ceapă. Toată lumea mi-o laudă. Nu o ard. Iese perfect. Se trezește și soția cu copilul la fix. Micul dejun perfect.

Azi e ziua în care copilul a promis că o să meargă fără roți ajutătoare. Ne echipăm, plecăm în parc. Hai în Kiseleff că nu am mai fost de mult.

Ajungem la Victoriei. Hop și Dacian Cioloș în fața la Antipa. Mai înalt și mai slab ca la TV. Slab la modul fit. Smart casual îmbrăcat. Vorbește frumos. Strânge semnături pentru partid. Îmi place de el. Aș sta cu el la o bere. Semnăm pentru europarlamentare și Nicușor. Coadă în spatele meu. Le urez multă baftă la alegeri și plecăm mai departe.

Ajungem în Kiseleff. Frumos parc. Curățenie, verdeață, flori, locuri de joacă ok, rațe, gâște... chestii normale care ne impresionează. Dăm roțile jos și du-te. Și s-a dus. Chiar s-a dus. Spre surprinderea mea și a soției chiar a mers din prima fără ajutătoare. Aproape că am început să plâng de mândrie.

"Dar stai! Oprește-te!"

Fuck you! I won't do what you tell me!

"Pune frâna!"

Nope.

Dă-i și aleargă după copil. Noroc cu un boschet. Se ridică copilul ca nou cu râsete până la urechi, mândru că a mers fără roți ajutătoare, dar mai ales că a avut cască, și genunchiere, și cotiere, și mănuși și că nu s-a lovit. "Nu m-am lovit!". No shit! Doar ăștia de la anti-tero au mai multă armură ca tine.

Dăm câteva ture și ne oprim la un picnic pe iarba verde. Tocmai a făcut ADP-ul curățenie. Foarte frumos. O zi perfectă.

Hai și la locul de joacă. Ne întâlnim acolo cu părinții din zonă. Vorbim de grădinițe, școli și alte chestii standard. Copiii aleargă și se joacă în gașcă. Frumos.

Din depărtare vine norul. Un nor de baloane galbene și roșii. Multe. FUCK. Stai să vezi că ăștia vin aici. Un părinte deja mărâie și le urmărește fiecare mișcare. Par că se duc mai departe. Schimbăm discuțiile pe politică. Vorbim de madam Armand că ce bine că a usuit vânzătorii de jucării din parc. Dar ce cacao facem cu grădinițele? Alea private sunt din ce în ce mai scumpe și alea de stat nu au locuri. Dacă ai și ghinionul ca copilul să nu se fi născut când trebuie cam trebuie să repeți un an. Dap. Repetent la grădiniță este ceva foarte comun și totul ține de când se naște copilul.

Apar plozii cu baloane. FUCK. Al meu avea și unul roșu și unul galben. Ne-au luat prin învăluire și au intrat în parc pe altă alee. Aparent le dădeau doar dacă cereau copiii și nu le împărțeau așa la liber, dar totuși... Măcar nu scrie PSD sau PNL pe ele, dar sunt fucking obvious.

"Ne dați și nouă o semnătură?"

"Tocmai am semnat la colegul. Multă baftă!"

Ne-au zâmbit super fals și au plecat de la locul de joacă. Se vedea de la o poștă că nu vor să fie acolo. Unul dintre ei era îmbrăcat cu palton 3 sferturi, fular și pălărie. Coaie, sunt 30 de grade și tu te-ai îmbrăcat ca Al Capone în Ianuarie. Pe cine plm vrei să impresionezi? Poate doar pe Dana Budeanu.

E prima oară când văd PSD și PNL să strângă semnături. Ultima oară când i-am văzut făcând asta tocmai împlinisem 18 ani și ne-a pus proful de fizică să semnăm pentru PSD ca să nu ne dea note mici. Amintiri din copilărie.

E deja 12:30. Facem planul: mergem să mâncăm în târg la muzeul țăranului, copilul o să se moleșească, îl iau în cărcă până acasă, îl pun în pat să doarmă, duc pionierul la ecluză soției. Perfect!

Pe drum dăm de o gașcă USR care strângea semnături. Mă simt în formă, și mă pregătesc să semnez pentru Armand și consiliul local. Se uită la mine, se uită la baloane, mă ignoră și nu mă abordează. M-am simțit exclus. Mi s-a făcut rușine. E aceeași rușine care o simt de fiecare dată când la un interviu sunt întrebat ce am făcut în cele 3 luni acum 15 ani când am lucrat pentru una din firmele lui Ghiță.

Ajungem în târg. Au bulz din ala bun. Nu la fel de bun ca la stână, dar merge. Vreau unul. Ne punem la coadă. Copilul vrea sarmale. Ok.

Poc. WTF? Poc. Ce plm? S-au spart. Nu știu cum. Prima dată a fost PNL-ul, apoi PSD-ul. Cred că au atins grătarul ăstora. Mă uit la soție. Ochii cât cepele. Știam ce urmează. A început. Nu o să se oprească. D'asta nu luăm baloane pe afară. Îți umflăm baloane acasă. Nope. Ia și mănâncă. Nope. Hai cu avionul. Nope. Hai cu căluțul. Nope.

30 de minute. Negocieri tensionate. A mâncat puțin bulz de la mine și un covrig de la Luca.

Iau copilul în cărcă, mergem spre casă. Ambuscadă de baloane roșii și galbene. Se duceau în direcția parcului. Nu ne-au băgat în seamă, dar au trezit Kraken-ul. Am băgat viteza spumegând.

Ajungem acasă. Umflăm baloane, ne jucăm cu lego, adoarme copilul în brațele soției. Adoarme și soția.

N-am făcut nimic.