Mircea, tu ai vrea să avem un copil?

În ce sens?

În ce sens?! Adică, dacă ai vrea pe viitor să facem un copil.

Îți dai seama, pe viitor, mă gândesc că o să fie un moment

în care o să luăm în considerare chiar să avem un copil, cum zici tu. Da.

De ce nu?

Deci, ai vrea?

În principiu, da.

Bun.

Bun?! Bun...

Da, vii odată?

Ce-ai mai luat?

O trambulină mare. Ce zici?

O trambulină. Dar ce vrei să facem cu ea?

Cum ce, Mircea? Păi n-ai zis că vrei să avem copii?

Ne pregătim un pic așa înainte. Și am și luat-o la preț bun.

Ce copii? Tu te auzi? Unde o punem?

Păi, cum unde? Pe balcon.

Să sar de la etaj de pe ea sau de ce? În primul rând nu încape, Mihaela.

Nu încape, așa-i?

O ducem la bunică-ta. Îi facem o surpriză.

Ioi, ce-i plac la bunica surprizele.

Bunică!

Da.

Te-am trezit?

Da, m-ai trezit, dară. Doar ce-am pus față de pernă pe pernă.

Dar tu crezi că eu dorm până la amiază? Îs ca tine?

Tulai, ce mi-ați adus aici?

O trambulină. Vă place?

Tulai, Doamne! Oare ce mai faceți?

Doamne, nu mă lăsa! Stai în loc, tu, nu tot sări

că mi-e mai mare rușinea de vecini că te văd că ești cât un călău (cal) și nu lucrezi nimic.

Când v-am chemat la sapă, unu n-a venit. Și acum tu sari ca o țarcă acolo?

Dă-te jos de acolo!

Dar nu vreți să săriți, să vedeți cum e?

Doamne feri și nu mă lăsa. Doar nu m-am bolândzit.

Doar asta e de copii, nu-i de cai bătrâni.

Dă-te jos de acolo!

Până ți-e bine.