Degețica

A fost odată ca niciodată, acum mult

mult timp, o femeie care avea o singură

dorință: să aibă o fetiță frumoasă și

sănătoasă. Pentru a-și împlini dorința,

femeia a cumpărat o sămânță fermecată de

la o femeie misterioasă, o vrăjitoare, și

a plantat-o într-un vas pe care l-a

așezat lângă

[Muzică]

fereastră. La scurt timp după aceea, în

vas a crescut o floare atât de frumoasă

cum nu exista alta pe lume. Încet-încet,

petalele s-au deschis și, ca prin farmec,

în mijlocul florii minunate a apărut o

fetiță, o fetiță mică, mică și

frumoasă. Pentru că fetița nu era mai

mare decât degetul mare de la mână,

femeia i-a dat numele

Degețica. Degețica s-a obișnuit repede în

noua sa casă, atât de mare și de

luminoasă, și își îndrăgi pe dată mama,

care era nespus de bucuroasă că avea, în

sfârșit, o

fetiță. Așezată pe o petală de trandafir,

Degețica se plimba și fredona cu vocea

sa suavă un cântec melodios, ceea ce îi

încălzea sufletul mamei

adoptive. Zilele treceau una după alta,

liniștite, până când, într-o noapte, în

timp ce Degețica dormea liniștită,

[Muzică]

[Aplauze]

Da,

ă! Ce minunăție! Am găsit, în sfârșit, o

soție potrivită pentru fiul

[Aplauze]

meu. Ah!

Unde

sunt? Aceasta nu e casa mea. Unde am ajuns?