IELTS - Curs de pregătireCuvinte în engleză

*Bine ați venit la cursul IELTS Mastery!* Vom acoperi *vocabularul cheie, timpii gramaticali, sfaturi și trucuri* pentru scoruri mari. Cursul începe cu *vorbirea și scrierea*, concentrându-se pe *greșelile frecvente*, urmate de o *revizuire a timpurilor* și *a vocabularului nou.* Gramatica începe ușor și devine mai avansată. *Să începem cu partea de vorbire.💭* Gândiți-vă ca la o conversație - încercați să rămâneți relaxați și naturali. Cel mai bine este să evitați răspunsurile memorate, deoarece examinatorii își pot da seama de obicei. Încercați să vorbiți puțin în fiecare zi, chiar dacă doar cu dvs. sau cu o inteligență artificială - chiar face diferența! Am adunat câteva fraze utile pe care le puteți folosi pentru a vorbi mai fluent. Aveți grijă să nu le folosiți în exces - echilibrul este esențial. *Mult succes!*

Sarcina 1 este mai mult *introductivă*. În sarcina 2 trebuie să *vă exprimați gândurile* și poate *sentimentele*. Să vedem ce fraze ați putea folosi:

Acum, în partea a treia a testului oral, trebuie să puteți *vorbi despre idei abstracte*. Pentru aceasta puteți folosi *limbajul figurat și expresiile idiomatice* pentru a vă impresiona examinatorii. Dar folosiți-le doar pe cele pe care le cunoașteți cu adevărat, dacă faceți o greșeală aceasta va duce la scăderea mai multor puncte.

*Bună treabă!* Ați învățat cele mai comune fraze de vorbire. Pentru a construi pe această bază, vă voi da câteva mai multe doar pentru a vă îmbunătăți *coerența și abilitățile de comunicare* în toate sarcinile de vorbire. *Asigurați-vă că le exersați intenționat până când devin o a doua natură ^^*

Încă un lucru, în vorbire este foarte important să folosiți limbajul *de acoperire*. Puteți folosi expresii de acoperire pentru a *exprima incertitudinea* în discursul dumneavoastră. "It could be..." "This might be..." Feriți-vă de afirmațiile puternice și de declarațiile despre subiecte sensibile. Folosiți expresii de acoperire pentru a vă face discursul mai cursiv și mai sensibil.

Acum trebuie să abordăm *cele mai frecvente greșeli în scriere*. În scris s-ar putea să întâlniți *grafice de bare* (grafice, diagrame și diagrame) pe care va trebui să le descrieți. Mulți oameni nu știu cum și pierd nejustificat puncte. *Tu nu vei fi așa!* Iată câteva noțiuni de vocabular care vă vor ajuta să treceți cu bine de sarcinile de scriere.

Doar un sfat: dacă doriți să scrieți acest lucru: *%* în cuvinte. Modul corect este *per cent*

Încearcă să fii cât mai *coerent* în scrierea ta. Începe un nou paragraf pentru fiecare idee nouă. Verifică întotdeauna ortografia și gramatica. Te rog să *răspunzi complet la întrebare*. Nu scrie despre lucruri pe care vrei să le scrii sau să răspunzi doar parțial la întrebare. Scrie despre ceea ce ți se cere. Îți voi oferi și *câteva sfaturi despre punctuație* deoarece mulți oameni nu știu cum să o folosească corect. Punctuația în *engleză* este diferită și uneori *poate salva vieți!* "Time to eat children. vs Time to eat, children." Poți vedea ce vreau să spun aici? De asemenea, folosim virgule înainte de vorbirea directă. "She said, 'hurry up'!" De asemenea, trebuie să folosim întotdeauna virgule după expresii precum however, nevertheless, to be honest, etc.

*Putem, dar nu trebuie să folosim virgula atunci când vorbim despre mai multe lucruri*. "I like Eva, Marina, and Nicol." vs "I love cats, dogs and horses." Cu toate acestea, uneori *poate fi un pic confuz* dacă nu adăugați virgulă: "I love my parents, Bill Gates and Pamela Anderson." Din nefericire, Bill Gates și Pamela Anderson nu sunt părinții mei. Prin urmare, este mai bine să folosiți virgulă și între ei.

Întrebarea finală: *Când să folosim virgulă între adjective?* Folosim virgulă între adjective dacă putem folosi *și* în locul ei: "He is a nice and friendly man" -> "He is nice, friendly man." Dar, *dacă nu putem folosi și între ele, atunci nu există virgulă*: "I adore delicious French croissants." Aici nu ar avea sens să spunem delicioase și croissante franțuzești.

*În general, nu folosiți virgule în fața lui but/and.* "I want to swim in the ocean but I am terrified of sharks." Dar putem folosi o virgulă *în cazul în care doriți să faceți o pauză*. În acest caz, trebuie să vă dați seama unde să puneți o virgulă pe baza intuiției dumneavoastră. "My best friend loves snakes, but not all of my friends like them." De asemenea, folosim virgula *atunci când schimbăm subiectul unei propoziții*: "Profesoara mea este foarte strictă uneori, dar asta îmi place la ea." De asemenea, dacă *începeți cu o clauză subordonată*, trebuie să folosiți și virgulă, dar am vorbit deja despre asta în condiționale. "Dacă ai timp, sună-mă."

*Felicitări! Ați trecut de partea practică. Acum este timpul pentru gramatică!* Vom începe *cu present simple*, este cea mai de bază gramatică, dar chiar și cursanții avansați de engleză încă mai fac *greșeli la persoana a 3-a singular sau în întrebări*, vă rugăm să încercați să revedeți măcar puțin. Folosim present simple pentru: lucruri care sunt *adevărate în prezent*: "I like ice cream" ceva care se întâmplă *în mod regulat*: "I play tennis every Sunday" ceva care este *întotdeauna adevărat*: "Water boils at 100 degrees"

*Atenție la persoana a 3-a singular!* Examinatorii vor deduce puncte dacă nu o respectați. he, she, it - îi place, vrea, face... Când ne referim la animale, folosim it. Putem folosi genul cu animalele numai dacă avem o relație bună cu ele. "My dog is called Miky, I love him!" Fiți atenți cu persoanele multuple: "My mother and I are ..."

*Întrebări:* Folosim *do/does* în întrebări: "Do you play the piano? Does she like him?" Îl folosim și *cu cuvinte de întrebare*: "Where do Anjela and Rita work? What time does he finish?" *DAR! Întrebările cu cine nu folosesc do/does*: "Who lives in London? Who plays football?"

*Negative:* În vorbire putem folosi contracții; cu toate acestea, *în e-mailuri formale sau eseuri, trebuie să folosim forma lungă.* do not (forma lungă) = don't (forma scurtă): "Nu-mi place fast-food-ul." does not = doesn't: "She doesn't want to come."

Să continuăm cu *prezentul continuu!* Avem întotdeauna nevoie de timpul prezent al verbului *be și de -ing* la sfârșitul unui verb. Îl folosim pentru a vorbi despre: Activități care au loc *în momentul în care vorbim.*

Dar folosim și prezentul continuu pentru *planuri și aranjamente viitoare.* Când știm că ceva este *'100% planificat' în viitor.* Cineva spune 90%, cineva 99%... Îndrăznesc să spun 100% dacă nu se întâmplă ceva tragic.

*Nu folosim continuu cu verbele stative.* Verbe stative de gândire și simțire: "believe, dislike, know, like, love, hate, prefer, realise, recognize, remember, suppose, think (believe), understand, want, and wish" Verbe stative ale simțurilor: "appear, feel, look, seem, smell, sound, taste" Și alte verbe stative: "agree, be, belong, disagree, need, owe, own, possess?"

De asemenea, folosim prezentul continuu pentru a vorbi despre ceva care *se întâmplă înainte și după un anumit moment:* "At eight o'clock we are usually having breakfast." With something which *we think is temporary.* "Michael is at university. He's studying history." Cu ceva care este *nou și contrastează cu o stare anterioară.* "These days most people are using email instead of writing letters." Cu ceva care se *schimbă, crește sau se dezvoltă.* "The children are growing up quickly."

Prezentul continuu este folosit și pentru ceva care *se întâmplă din nou și din nou (de obicei cu conotație negativă - folosim în mod normal 'întotdeauna'):* "It's always raining in London."

Putem folosi prezentul continuu pentru a *vorbi despre trecut* atunci când: *Spunem o poveste sau rezumăm o carte, un film sau o piesă de teatru.*

Acum este timpul pentru *prezent perfect!* Îl construim cu *subiect + have/has + participiu trecut.* "I have intoruduced myself." Îl folosim pentru a vorbi despre lucruri care *s-au întâmplat în trecut, dar care influențează prezentul* și, poate, pot continua și în viitor.

Să aruncăm o privire la *diferența dintre gone to și been to:* gone to = persoana este încă plecată been to = persoana a plecat din acel loc, dar s-a întors deja"

Acum preferatul tuturor *present perfect continuous.* Îl formăm folosind *subject + have/has been + -ing* În mod normal, folosim acest timp pentru a sublinia că ceva *încă continuă în prezent.* Folosim doar verbe dinamice cu acest timp gramatical.

Apropo, *putem folosi prezent perfect și pentru viitor.* Acolo unde, în mod normal, am folosi present simple, vă puteți etala abilitățile excelente în limba engleză și puteți folosi în schimb present perfect: "We will begin when everyone arrives." vs "We will gegin when everyone has arrived."

Am verificat timpurile prezente, acum este timpul pentru *trecutul simplu.* Îl folosim pentru a vorbi despre: - ceva care *s-a întâmplat în trecut* - "I crashed my car into a bridge last week." - ceva care *s-a întâmplat de mai multe ori în trecut* - "I made jokes about him each time I saw him." - ceva care *a fost adevărat pentru o anumită perioadă de timp în trecut* - "I lacked motivation for my exam, that's why it took me 3 attempts." - folosim expresia *ago* în trecut - "I met my wife 30 years ago." În trecutul simplu adăugăm de obicei *-ed la verbe*. Dar există * verbe neregulate* care necesită o cantitate suplimentară de timp pentru a fi stăpânite. Să începem cu cele care diferă în toate cele trei forme:

Acum să dăm câteva exemple ale acestor *verbe neregulate cu aceleași forme la timpul trecut și la participiul trecut:*

Apoi avem, de asemenea, toate cele *3 forme neschimbate:*

Și mulți oameni confundă timpul trecut și participiul în verbele *a minți (a spune o minciună), a se culca (culcat pe o suprafață) și a se culca (a se culca):*

Mulți oameni uită că putem folosi trecutul simplu atunci când ne referim la prezent sau viitor în ipoteze (când vă imaginați ceva) "Imagine you won the lottery. What would you do?"

Acum ne vom familiariza cu un timp care nu este prea des utilizat. Dar apare adesea în teste și vă puteți întâlni cu el și în viața reală! Folosim *past perfect simple (had + participiu trecut)* pentru a vorbi despre *timp până la un anumit moment în trecut:* "She had published her first book by the time she was ten." De asemenea, îl folosim *pentru a arăta ordinea a două evenimente trecute.* Past perfect arată acțiunea anterioară, iar past simple acțiunea ulterioară: "When I got home I realized I had forgotten to buy groceries." "Din păcate, autorul a murit înainte de a termina seria." Folosim adesea *already, still, just, ever, sau never* cu acest timp. "A fost cea mai uimitoare femeie pe care am văzut-o vreodată."

Folosim *past perfect continuous* pentru ceva care *a început în trecut și a continuat până la un moment dat în timp:* "When George died, he and Anne had been married for nearly fifty years." sau pentru ceva care *s-a întâmplat de mai multe ori înainte de un moment din trecut și a continuat după acel moment:* "He was a wonderful guitarist. He had been playing ever since he was a teenager." sau atunci când *raportăm experiența noastră până la un moment dat în trecut:* "My thirtieth birthday was the worst day I had ever had." și la fel ca în cazul perfectului prezent, folosim *for și since în* cazul perfectului trecut.

Acum să trecem la un timp care se numește *viitor continuu (will/won't be + -ing).* Îl folosim pentru a vorbi despre *acțiuni viitoare care vor fi în desfășurare la un anumit moment în viitor:* "Când vii acasă, mă voi îmbarca într-un avion." Sau ceva pe care îl vedem ca * nou, diferit sau temporar:* "Astăzi luăm autobuzul, dar săptămâna viitoare vom lua trenul."

Pentru viitor folosim și *viitorul perfect (will/won't have + participiul trecut).* Acest timp este folosit atunci când vorbim despre ceva care *va fi finalizat înainte de un anumit moment în viitor.{ "Will you have gone to bed when I get back?" Putem folosi expresii precum *by* sau *by the time* (la un moment dat înainte), *in* sau *in a day's time/in two months' time/in five years' time* (la sfârșitul perioadei) pentru a da perioada de timp în care acțiunea va fi finalizată. "By the time I finish this course, I will have revised all English tenses." "In three years' time, I'll have graduated from university."

Am revizuit acum *toate timpurile englezești.* Totuși, nu am revizuit cum să le combinăm în anumite situații...*în anumite condiții.* Cred că poți vedea unde vreau să ajung. Acum vom revizui *condiționalele* deoarece mulți oameni fac greșeli în ele. Pariez că nu vrei să pierzi acele puncte prețioase la examenul tău, așa că hai să ne apucăm de treabă!

În engleză există *4 condiționale principale: zero, primul, al doilea și al treilea*... și apoi există și *condiționale mixte*, dar să le revizuim mai întâi pe cele 'ușoare'. Condiționalele descriu *rezultatul unei anumite condiții.* *Propoziția condițională* îți spune *condiția* și *propoziția principală* îți spune *rezultatul*. "If you study hard, you will pass the exam." Ordinea propozițiilor nu schimbă sensul. Dar atenție la punctuație!

Condiționalul zero este doar *bazat pe fapte.* Există timp *prezent simplu* pe *ambele părți*: "If you freeze water, it becomes solid." *Atenție la punctuație!* Îl folosim *după* propoziția condițională, dar nu înaintea ei! "Water becomes solid if you freeze it."

*Primul condițional* este folosit pentru *situații viitoare pe care le considerăm posibile:* "If it rains, we will stay at home." *if/when clause + prezent simplu, will + infinitiv* De asemenea, vă puteți lovi de utilizări precum *unless, as long as, as soon as* sau *in case* în loc de *if*. "I'll leave as soon as Lucy arrives." "I don't want to do it unless you treat me with respect." "I will show you to the kitchen in case you get hungry." "You can call my sister as long as you stay just friends."

*Condiționalul al doilea* este folosit pentru situații imposibile, care sunt *puțin probabil să se întâmple:* "If we moved to a bigger house, we could get another dog." Structură: *if clause + past simple, would + infinitiv* Atunci când *if este urmat de verbul be*, este corect din punct de vedere gramatical să se utilizeze ca *were*: "if I were, if she were." Astfel putem exprima că există o *posibilitate în anumite condiții* și provine din engleza veche. Cu toate acestea, puteți folosi în mod obișnuit și auzi *if she/he was* și este, de asemenea, *corect*. "Eu nu aș face asta dacă aș fi în locul tău." "Dacă ar fi președinte, ar investi mai mult în educație." "Dacă ar fi un pic mai drăguț, l-aș considera o pereche bună."

Acum devine real sau poate... suprarealist? Să trecem la *condiționalul trei*. Este folosit pentru a *imagina un trecut diferit*. De obicei când *regretăm* ceva sau am dori să *schimbăm trecutul*... dar nu este *posibil*. "If I had paid more attention, I wouldn't have to study as much." Structură: *if + past perfect, would have + past participle*

Și acum 'șeful final'. Da, ai ghicit...*condiționale mixte*. Le putem folosi atunci când ne imaginăm o *schimbare în trecut cu un rezultat în prezent sau o schimbare în prezent cu un rezultat în trecut*. Simți că nu are sens? Să verificăm câteva exemple: "If I hadn't got the job in Tokyo, I wouldn't be with my current partner." În acest caz ne imaginăm cum o schimbare în trecut ar rezulta în prezent. Structură: *if + past perfect, would + infinitive* "It's really important. If it wasn't, I wouldn't have called you on your holiday." Aici vorbitorul explică cum o schimbare în situația prezentă ar influența schimbarea din trecut. Structură: *if + past simple, would have + past participle*

Acesta este *sfârșitul* acestui curs! Sper că v-a ajutat! *Mult noroc cu IELTS!!!*