Italiană pentru începători ICuvinte italiene

*Bine ați venit la cursul de limba italiană!* În acest curs, vă veți îmbunătăți limba italiană cu gramatică esențială și vocabular util, de zi cu zi. Să începem cu adjectivele! Adjectivele descriu substantive, cum ar fi "ragazzo alto" (băiat înalt). *Există două reguli cheie:* - De obicei, ele vin după substantiv ("ragazzo alto", nu alto ragazzo). Există unele excepții - de exemplu, "bravo ragazzo" - dar mai multe despre aceasta mai târziu. - Ele trebuie să se potrivească în gen și număr cu substantivul: ragazzo alto, ragazza alta, ragazzi alti, ragazze alte. - Unele adjective se termină în -o/-a în funcție de gen. Altele, precum "grande", se termină în -e și se schimbă doar pentru singular/plural: "grande ragazzo, grande ragazza, grandi ragazzi, grandi ragazze" Să exersăm!

*Verbe neregulate în prezent* După cum probabil ați observat deja, există multe verbe neregulate în italiană. Am învățat verbele to be "essere" și to have "avere" în cursul anterior, așa că este timpul să învățăm alte verbe neregulate importante, conjugate la timpul prezent: "Fare: faccio, fai, fa, facciamo, fate, fanno" (a face) "Dire: dico, dici, dice, diciamo, dite, dicono" (a spune) "Andare: vado, vai, va, andiamo, andate, vanno" (to go) "Uscire: esco, esci, esce, usciamo, uscite, escono" (to leave, to go out) "Venire: vengo, vieni, viene, veniamo, venite, vengono" (a veni) Haideți să le exersăm!

*Numerele de bază* Este timpul să înveți numerele de bază în italiană! :) "uno" unu Uno este singurul număr în italiană care își schimbă forma. Atunci când se află în fața unui substantiv, funcționează la fel ca și articolul nedefinit. De exemplu: "un ragazzo" / "una ragazza" / "uno studente" "due" doi "tre" trei "quattro" patru "cinque" cinci "sei" șase "sette" șapte "otto" opt "nove" nouă "dieci" zece "undici" unsprezece "dodici" douăsprezece "tredici" treisprezece "quattordici" paisprezece "quindici" cincisprezece "sedici" șaisprezece "diciassette" șaptesprezece "diciotto" optsprezece "diciannove" nouăsprezece "venti" douăzeci Întrebăm "Quanto/a/i/e... ?" (câți/cum sunt) "Quanti gatti hai? Ho quattro gatti." (Câte pisici aveți? Am patru pisici).

*Adverbe* Din moment ce acum știți cum funcționează adjectivele în italiană, este timpul să ne uităm la *adverbe*. Adverbele descriu verbe ("guida velocemente" el conduce repede) sau adjective ("molto alto" foarte înalt) sau alte adverbe ("troppo velocemente" prea repede). Spre deosebire de adjective, adverbele nu își schimbă forma în funcție de verbul/adjectivul/adverbul pe care îl descriu și, prin urmare, sunt mult mai ușor de folosit. :) Să analizăm câteva dintre cele *mai frecvente adverbe italiene* care descriu adjective și alte adverbe: "molto" (foarte) de exemplu "Lucia è molto intelligente." (Lucia este foarte inteligentă.) "poco" (un pic) "tanto" (atât de mult) "troppo" (prea mult) "quanto" (cât de mult) *!Atenție*! acest grup de adverbe poate îndeplini și funcția de adjective și descrie substantive. În acest caz, trebuie să schimbăm terminația în funcție de *persoana și genul substantivului*. "molto/a/i/e" (multe) de exemplu "Ci sono molte macchine" (Există multe mașini.) "poco/a/i/e" (puține) "tanto/a/i/e" (atât de multe) "troppo/a/i/e" (prea multe) "quanto/a/i/e" (cât de multe) Haideți să le vedem în propoziții :)

*Există/există* La fel ca în limba engleză, folosim expresia *there is* și *there are* atunci când dorim să exprimăm unde se află ceva/cineva. Putem face acest lucru spunând "C'è" (there is- singular) or "Ci sono" (there are- plural) For example: "C'è un libro sulla tavola." (There's a book on the table.) "Ci sono due libri sulla tavola." (Sunt două cărți pe masă.) De asemenea, putem învăța câteva *întrebări* pe care le punem pentru a înțelege unde se află cineva/ceva: "Che cosa è sulla tavola?" (Ce este pe masă?) "C'è un libro sulla tavola." (Este o carte pe masă.) (Unde este cartea?) "Il libro è sulla tavola.'

*Piacere și preferire* Știți deja cum să spuneți că vă place ceva în italiană. Acum vom vedea cum să spunem că îți place ceva mai mult, că îl preferi. Vom face acest lucru analizând diferența dintre verbele "piacere" și "preferire". "Piacere" este ca și cum ai spune că ceva îți face plăcere. Este adesea folosit pentru a vorbi despre lucruri care vă plac sau vă bucură. De exemplu: "Mi piace il gelato alla fragola." (Îmi place înghețata cu căpșuni.) Pe de altă parte, "preferire" înseamnă a prefera. Se folosește atunci când vrei să exprimi o alegere între două sau mai multe lucruri. De exemplu: "Preferisco il gelato al cioccolato." (Prefer înghețata de ciocolată.) Sau puteți spune: "Mi piace il gelato al cioccolato, ma preferisco il gelato alla fragola." (Îmi place înghețata de ciocolată, dar prefer înghețata cu căpșuni.) Verbul "PREFERIRE" este neregulat, așa că haideți să ne uităm la conjugarea lui: (io) "preferisco" (tu) "preferisci" (lei/lui) "preferisce" (noi) "preferiamo" (voi) "preferite" (loro) "preferiscono"

*Exprimarea posesiei* În italiană, putem spune că ceva aparține cuiva în două moduri: *1) Prepoziția DI* "È il libro di Marco" (Este cartea lui Marco) "Sono i fiori di Giovanna." (Acestea sunt florile Giovannei) *2) Pronumele posesiv* My: "mio / mia / miei / mie" Dumneavoastră: "tuo / tua / tuoi / tue" Ea/el: "suo / sua /suoi / sue" Al nostru: "nosto / nostra /nostri / nostre" Al tău: "vostro / vostra / vostri / vostre" Al lor: "loro" Pronumele posesive italiene stau în fața unui substantiv și împart forma de *gen și număr* cu substantivul. "Il mio libro" (my book) / "I miei libri" (my books) Singurul pronume posesiv care nu-și schimbă niciodată forma este "loro". "Il loro libro" (cartea lor) / "I loro libri" (cărțile lor) De obicei, folosim *articolul hotărât* în fața pronumelui posesiv.

*Comparații I - Comparative * Haideți să ne scufundăm în lumea fascinantă a comparației italiene. Este o modalitate excelentă de a descrie lucruri și de a exprima diferențele. În italiană, folosim diferite forme de adjective pentru a compara lucrurile. Avem formele *comparative* și *superlative*. *Comparativ:* Comparăm două lucruri. Folosim "più" (mai mult) sau "meno" (mai puțin) înaintea adjectivului și o prepoziție "di" înaintea următorului substantiv pe care îl comparăm. De exemplu: "Il gatto è più piccolo del cane." (Pisica este mai mică decât câinele.) Nu uitați să *schimbați terminația adjectivului pentru a se potrivi cu genul și numărul substantivului* pe care îl descrie. De exemplu, "piccolo" (mic) devine "piccola" pentru un substantiv feminin și "piccoli" pentru substantive masculine la plural.

*Comparații II - Superlativ* Acum că știi cum să spui că ceva este mai bun decât altceva, este timpul să înveți cum să spui că ceva este cel mai bun! Sau cel mai rău. Puteți face acest lucru făcând un *superlativ* al unui adjectiv. *Superlativ:* Vrem să spunem că ceva este cel mai mult sau cel mai puțin. Folosim "il/la/i/le + più" (cel mai mult) sau "il/la/i/le + meno" (cel mai puțin) înaintea adjectivului. În multe cazuri, se poate forma și un superlativ. De exemplu: "La pizza è la più deliziosa." (Pizza este cea mai delicioasă.) În multe cazuri, puteți forma un superlativ și prin terminarea adjectivului cu "-issimo/a". Deci, puteți spune și:: "La pizza è deliziosissima!" Un alt exemplu: "La festa ieri sera è stata bellissima." (Petrecerea de aseară a fost cea mai frumoasă.) Sau: "Il mio appartamento è piccolissimo, ma accogliente." (Apartamentul meu este cel mai mic, dar confortabil.) Știți ce urmează, nu-i așa... E timpul să exersăm din nou puțin!

*Verbe modale* Verbele modale în italiană sunt neregulate, de aceea le vom învăța separat în această secțiune: "Volere: voglio, vuoi, vuole, vogliamo, volete, vogliono" (a vrea) "Potere: posso, puoi, può, possiamo, potete, possono" (a fi capabil să) "Sapere: so, sai, sa, sappiamo, sapete, sanno" (to be able to) - sinonim cu "potere" "Dovere: devo, devi, deve, dobbiamo, dovete, devono" (to must) E timpul să ne antrenăm!

*Spunând ora* Să ne uităm acum la ceva mai ușor - să spunem cât e ceasul. "Che ore sono? / Che ora è?" Le puteți folosi pe amândouă pentru a întreba pe cineva cât este ora. Cea mai ușoară este ora întreagă. Când este ora trei, spuneți pur și simplu "Sono le tre." "Sono le cinque." Este ora 5 dimineața. "Sono le diciotto." Este ora 18.00. Trebuie să folosiți un verb la singular în aceste trei cazuri: "È l’una." Este ora 13:00 "È mezzogiorno." Este ora prânzului. "È mezzanotte." Este miezul nopții. Pentru a fi mai specific cu privire la minute, trebuie să adăugați cuvântul "e" (and) urmat de numărul de minute. "Sono le quattro e cinque." (It's five past four (4:05) Un alt exemplu: "Il treno arriva alle venti e quarantacinque." Dacă au trecut mai mult de 30 de minute după ora completă, se folosește cuvântul "meno" (minus) și numărul de minute care trebuie să treacă până la următoarea oră completă (la fel ca în engleză). "Sono le quattro meno cinque" Este vorba de cinci la patru (3:55)

*A pune întrebări* În limba italiană, nu este dificil să formulați întrebări. Adesea este suficient să adăugați un semn de întrebare la sfârșitul propoziției: "Sei italiano." (Ești italian.) --> "Sei italiano?" (Ești italian?) Cu toate acestea, la fel ca în limba engleză, există întrebări în care trebuie să folosim *pronume interogativ*. Să le vedem individual: "Chi" = cine "Chi è venuto alla festa?" (Cine a venit la petrecere?) "Che cosa" sau "Cosa" = ce "Che cosa vuoi mangiare?" (Ce vrei să mănânci?) "Che cosa" este mai formal decât "cosa" "Qual/e" = care "Quale" are forme diferite în funcție de numărul substantivului pe care îl înlocuiește: "quale" (singular), "quali" (plural) "Quale vino preferisci?" (Ce vin preferi?) "Quanto/a" = Cât de mult, câte "Quanto costa?" (Cât costă?) "Come" = cât "Come ti piace la pizza?" (Cum vă place pizza?) "Dove" = unde "Di dove sei?" (De unde ești?) "Perché" = de ce "Perché sei così stanca?" (De ce ești atât de obosit?)

*Acela și acesta* Ați auzit vreodată de pronumele demonstrative? Acestea indică anumite obiecte sau persoane. În italiană veți găsi "quello" și "questo". "Quello" este folosit pentru a indica ceva/cineva aflat la o distanță mai mare de noi ("quel libro" - acea carte) "Questo" este folosit pentru a arăta spre ceva/cineva din apropierea noastră ("questo libro" - această carte) Atât "questo", cât și "quello" înlocuiesc articolul și ambele își schimbă terminația în funcție de *substantiv*, după cum urmează: *Masculin singular* "quel / questo ragazzo" (acel băiat / acest băiat) "quello /questo studente" "quell' /quest' ingeniere" *Feminin singular* "quella / questa ragazza" (acea fată / această fată) "quell' / quest' italiana" *Plural masculin* "quei / questi ragazzi" (acei băieți / acești băieți) "quegli / questi studenti" "quegli / questi ingenieri" *Plural feminin* "quelle/ queste ragazze" (acele fete / aceste fete) "quelle/ queste italiane"

*Prepositions* Prepozițiile sunt cuvinte mici, dar esențiale, care ne ajută să înțelegem relațiile dintre obiecte, oameni și locuri în propoziții. În italiană, prepozițiile sunt utilizate în mod similar cu engleza, dar acestea pot fi combinate cu articolele definite pentru a crea "preposizioni articolate" pentru sensuri mai specifice. Să începem cu câteva prepoziții italiene fundamentale: "In" înseamnă *în* sau *la*. De exemplu: "Le chiavi sono in casa." (Cheile sunt în casă.) "A" înseamnă *spre* sau *la*. De exemplu: "Vado a scuola." (Mă duc la școală.) "Con" înseamnă *cu*. De exemplu: "Mangiamo con gli amici." (Mâncăm cu prietenii.) "Da" înseamnă *din* sau *la casa cuiva*. De exemplu:"Vengo da Roma." (Vin din Roma). "Vado da Maria." (Mă duc la Maria.) "Di" înseamnă de asemenea *din* sau *al*. De exemplu: "Io sono di Roma." (Eu sunt din Roma.) "Su" înseamnă *pe* sau *deasupra*. De exemplu: "Il libro è sul tavolo." (Cartea este pe masă.) "Sotto" înseamnă *sub*. De exemplu: "Il gatto è sotto il tavolo." (Pisica este sub masă.) "Tra/Fra" înseamnă *între* sau *printre*. De exemplu: "Tra amici." (Printre prieteni). "Fra le montagne." (Între munți.) "Per" înseamnă *pentru* sau *prin*. De exemplu: "È per te." (Este pentru tine.) "Viaggio per l'Italia." (Călătoresc prin Italia.) Acestea sunt doar câteva prepoziții italiene de bază, dar ele sunt esențiale pentru construirea propozițiilor și exprimarea relațiilor. Pe măsură ce înveți mai multe prepoziții și combinațiile lor cu articole, abilitatea ta de a comunica în italiană se va extinde. Deci, să ne exersăm puțin!

*Pronunție* În cele din urmă, vom învăța câteva reguli de bază ale pronunției. Din fericire, în limba italiană se pronunță de obicei cuvintele exact așa cum sunt scrise, însă trebuie totuși să ținem cont de câteva lucruri. *litera C* urmată de *i* sau *e* se pronunță ca *ʧ* ("ciao") urmată de alte litere se pronunță ca *k* ("capire") *litera G* urmată de *i* sau *e* se pronunță *ʤ* ("Giorgia") urmată de alte litere se pronunță *g* ("gola") *litera S* între două vocale se pronunță ca *z* ("casa") în alte cazuri, se pronunță ca *s* ("semplice") *litera H* nu se pronunță ("hotel") *literele GN* se pronunță ca în "gnocchi" *literele SC* urmate de *i* sau *e* se pronunță ca *ʃ* ("scienza") urmate de alte litere se pronunță ca *sk* ("scappare") Acum, când exersezi vocabularul, citește-ți cărțile cu voce tare!

*Passato Prossimo* Passato prossimo înseamnă 'trecutul apropiat' și îl folosim în mare parte pentru a vorbi despre *evenimente trecute care s-au întâmplat recent*. În limbajul vorbit, totuși, "passato prossimo" este folosit în majoritatea situațiilor trecute. *Cum formăm passato prossimo cu verbe regulate?* 1) Verbul auxiliar "avere" sau "essere" conjugat la prezent "io ho, tu hai, lui ha, noi abbiamo, voi avete, loro hanno" "io sono, tu sei, lui è, noi siamo, voi siete, loro sono" 2) Rădăcina verbului principal plus participiul trecut: *-ato* (verbe de clasa întâi: "parlato") *-uto* (verbe de clasa a doua: "caduto") *-ito* (verbe de clasa a treia: "dormito") Să vedem un exemplu cu verbul *parlare în passato prossimo*: "(Io) Ho parlato" (Am vorbit) "(Tu) Hai parlato" (Ai vorbit) "(Lui/lei) Ha parlato" (A vorbit) "(Noi) Abbiamo parlato" (Am vorbit) "(Voi) Avete parlato" (Ați vorbit) "(Loro) Hanno parlato" (Au vorbit) *Negative*: adăugați "non" în fața verbului auxiliar ("Io non ho parlato.") Să exersăm câteva verbe care folosesc verbul auxiliar *avere*.

*Trecutul cu auxiliarul to be* După cum știți deja, la formarea "passato prossimo", se poate folosi auxiliarul "avere" sau "essere". Cel mai des se folosește "avere", deci ce verbe folosesc "essere"? 1) verbe de mișcare spre o destinație ("andare, arrivare, entrare, partire, venire"...) 2) verbe care exprimă o stare sau o schimbare de stare ("essere, stare, piacere, passare, morire"...) 3) verbe reflexive ("lavarsi, sentirsi, svegliarsi"...) Când folosim "essere", trebuie să fim atenți la terminația verbului principal. Terminația trebuie să se schimbe în funcție de *genul și numărul* subiectului: "Io sono andato al lavoro." (Un bărbat vorbește.) "Io sono andata al lavoro." (Vorbește o femeie.) Să ne uităm la toate formele verbului *to go* în trecutul apropiat "(Io) Sono andato/a." "(Tu) Sei andato/a." "(Lui/lei) È andato/a." "(Noi) Siamo andati/e" "(Voi) Siete andati/e." "(Loro) Sono andati/e."