Italiană pentru începători absoluțiCuvinte italiene

*Salutați limba italiană!* "Ciao"! Bine ați venit la *cursul de italiană pentru începători*. Acest curs vă va oferi o înțelegere solidă a elementelor de bază ale limbii italiene și vă va învăța fraze esențiale pentru conversațiile de zi cu zi. Să începem prin a învăța *cum să ne salutăm reciproc!* Cu prietenii sau familia, spuneți "ciao." Pentru șeful dvs. sau persoanele necunoscute, folosiți "buongiorno" sau "buona sera" (după-amiază/seară). Pentru despărțiri: spuneți ocazional "ciao" sau "a dopo" (ne vedem mai târziu). În contexte formale, rămâneți la "arrivederci." Acum, să ne cufundăm în câteva cuvinte și fraze de bază! :)

*Pronumele personale* Să începem cu ceva ușor și să revizuim *pronumele personale*. Acestea sunt destul de ușoare: "IO" (I) "TU" (Tu - singular) "LEI" (Ea) "LUI" (El) "NOI" (Noi) "VOI" (Tu - plural) "LORO" (Ei) Atenție, în cele mai multe cazuri, nu includem pronumele într-o propoziție. Am putea face acest lucru atunci când pronumele este necesar pentru a înțelege cine este subiectul sau pentru a sublinia subiectul. "Sono stanca." nu "Io sono stanca" (Sunt obosit) dar! "Non è stanco lui, io sono stanca!" (El nu este obosit, eu sunt obosit! - accent pe subiect) Acum este momentul să vă asigurați că le înțelegeți perfect.

*Verbe reflexive* Verbele reflexive în limba italiană sunt verbe care sunt conjugate cu un *pronume reflexiv*, indicând că acțiunea verbului este efectuată de către subiect asupra lui însuși. Verbele reflexive sunt de obicei folosite pentru a descrie acțiuni care se fac asupra propriei persoane. În italiană, verbele reflexive se formează prin adăugarea unui pronume reflexiv la *sfârșitul verbului la infinitiv*. Pronumele reflexive sunt:: "mi" (eu însumi) "ti" (tu însuți) "si" (himself/herself/itself) "ci" (noi înșine) "vi" (voi înșivă) "si" (ei înșiși) De exemplu: "chiamarsi" (a se numi pe sine - pe nume) Când se conjugă un verb reflexiv, pronumele reflexiv se pune înaintea verbului, iar verbul se conjugă pentru a se potrivi cu subiectul. De exemplu: "Mi chiamo Luca" (Numele meu este Luca). "Come si chiama?" (Care este numele ei/lui?). Aceeași regulă se aplică și în cazul unei negații. De exemplu, să folosim un cuvânt: "lavorarsi" (a se spăla): "Io non mi lavo" (Nu mă spăl). "Noi non ci laviamo" (Noi nu ne spălăm).

*Să avem o conversație!* Cred că este timpul să înveți câteva *cuvinte și fraze de bază* care îți pot fi utile în orice conversație! Știi deja cum să saluți oamenii, dar ce urmează? Haideți să învățăm câteva fraze pentru un cadru formal și informal. De exemplu: A: Hei Luca, ce mai faci? "Ciao Luca, come stai?" B: Sunt bine, mulțumesc. Dar tu? "Sto bene, grazie, e tu?" A: Așa și așa, mulțumesc. "Così così, grazie." A: Bună dimineața, domnule, ce mai faceți? "Buongiorno signore, come sta?" B: Sunt foarte bine, mulțumesc. Dar dumneavoastră? "Sto molto bene, grazie, e Lei?" A: Nu-i rău, mulțumesc foarte mult. "Non c'è male, grazie mille."

*Utilizarea formei politicoase de adresare* Deoarece vorbim despre verbe, există două moduri posibile de a te adresa oamenilor în italiană. Fie *forma* obișnuită, *informală*, fie *forma politicoasă*. Atunci când vă tutuiți cu cineva, pur și simplu folosiți verbul la persoana a doua singular "tu", cum ar fi în "tu sei intelligente", dar dacă doriți să arătați un respect deosebit față de persoana cu care vorbiți sau în cazul în care nu o cunoașteți încă bine, ar trebui să vă adresați la persoana a treia singular "Lei", cum ar fi în "Lei è intelligente". Folosim "Lei" (ea) chiar dacă ne adresăm unui bărbat! Pentru a face diferența între pronumele " *ea"* și cel *politicos "tu*", acesta din urmă se scrie cu *majusculă*. Să vedem un exemplu: *Buongiorno signor Rossi, (Lei) va all'ufficio oggi?* Bună dimineața domnule Rossi, mergeți astăzi la birou? dar *Ciao Marco, (tu) mergi la cinema astăzi?* Bună Marco, te duci astăzi la cinema? *Ciao Marco, Lucia (=lei) va al cinema oggi?* Bună Marco, Lucia merge astăzi la cinema?

*Verbe -to be și -to have* Să mergem mai departe și să învățăm cele mai importante două verbe: "essere" (to * be)* și "avere" *(to have)*. Ambele verbe sunt *neregulate*, așa că conjugarea lor este puțin diferită de cea a majorității verbelor. Le veți găsi mai târziu utile la formarea timpurilor trecut și viitor. "ESSERE" (to be) "io sono" (I am) "tu sei" (tu ești) "lui/lei è" (el/ea este) "noi siamo" (noi suntem) "voi siete" (tu ești) "loro sono" (ei sunt) Verbul *to be* are mai multe utilizări, de exemplu, atunci când vrei să spui cuiva cum te cheamă, poți să spui "mi chiamo Anna" sau poți să spui simplu "sono Anna". Observați că în italiană, de obicei, omitem pronumele personale ("io, tu, lui, lei...") într-o propoziție, deoarece forma verbului definește deja persoana. "AVERE" (a avea) "io ho" (am) "tu hai" (tu ai) "lui/lei ha" (el/ea are) "noi abbiamo" (noi avem) "voi avete" (tu ai) "loro hanno" (ei au) Când pronunțați verbul "avere" aveți grijă să nu pronunțați litera *h*, deoarece aceasta rămâne *mută*.

*Diferența dintre verbele stare și essere* În italiană, verbele "stare" și "essere" pot părea puțin similare pentru începători, dar au utilizări distincte. "Essere" este echivalent cu verbul englezesc "to be" și este folosit pentru "express identity, origin, or characteristics". De exemplu: "Io sono felice" (sunt fericit), unde "sono" este forma de persoana întâi singular a lui essere. Pe de altă parte, "stare" este adesea folosit pentru a transmite un "temporary state or condition". De exemplu: "Io sto mangiando" înseamnă "I am eating,", unde "sto" este forma de persoana întâi singular a lui stare. Așadar, în timp ce "essere" se concentrează pe calitățile esențiale și pe identitate, "stare" se referă mai mult la stări sau acțiuni curente. "STARE" "io sto" (Eu sunt) "tu stai" (tu ești) "lui/lei sta" (el/ea este) "noi stiamo" (noi suntem) "voi state" (tu ești) "loro stanno" (ei sunt)

*Substantive și terminațiile lor* Acum, că știi câteva verbe italiene, este timpul să vorbim despre *substantive*! Substantivele în limba italiană pot fi de gen *masculin* sau *feminin*. Fiecare gen are o terminație specifică la *singular* și la *plural*. În majoritatea cazurilor, terminația la singular pentru un substantiv masculin este *-o* ("ragazzo") sau *-e* ("studente"), în timp ce pentru substantivele feminine este *-a* ("ragazza"). Cu toate acestea, veți descoperi curând că acest lucru are multe excepții. Atunci când învățați cuvinte noi în italiană, este util să învățați deja genul substantivului împreună cu semnificația acestuia. ;)

*Plural de substantive* Atunci când dorim să folosim un substantiv la *plural*, trebuie să schimbăm terminația acestuia, după cum urmează: *O --> I* ("un ragazzo" --> "due ragazzi") *E --> I* ("uno studente" --> "due studenti") *A --> E* ("una ragazza" --> "due ragazze") Există unele substantive care nu se schimbă la plural, aceste substantive se termină de obicei cu o vocală accentuată *à, è, ò, ù* sau cu o *consoană* sg: "un caffè" --> pl: "due caffè" sg: "un film" --> pl: "due film" Bine, sunteți gata să exersați?

*Verbe regulate* Sunteți bucuroși să vorbim din nou despre verbe? Sper că da! :) De data aceasta, vom învăța *timpul prezent al verbelor regulate*. În italiană, verbele pot fi împărțite în trei clase care au conjugări ușor diferite, dar nimic prea dificil. Prima clasă implică verbe care se termină cu *-ARE*, cum ar fi PARLARE (a vorbi). "io parlo" "tu parli" "lui/lei parla" "noi parliamo" "voi parlate" "loro parlano" Vă întrebați cum se spun aceste verbe la *negativ*? Este extrem de ușor, trebuie doar să adăugați "non" în fața verbului. De exemplu: "io non parlo russo." (Nu vorbesc rusă) Se pare că sunteți gata să învățați câteva verbe regulate utile, așa că haideți să o facem!

*Articolele nedefinite* Un alt aspect important pe care îl vom discuta în acest curs sunt ARTICOLELE. Vom începe cu *articolele nedefinite*. Acestea sunt folosite cu *lucruri/persoane nespecificate* sau *cu lucruri/persoane pe care le menționăm pentru prima dată.* Articolele nedefinite sunt "un" sau "una" (în funcție de dacă substantivul este feminin sau masculin), și da, acestea sunt aceleași cuvinte pe care le-ai folosi pentru numărul "one". Acest lucru te va ajuta să îți amintești că articolul nedefinit în italiană *nu are forme de plural!*. Să vedem cum se folosește articolul nedefinit cu substantivele *feminine*: "una ragazza" (pentru substantive feminine care încep cu o consoană) "un'isola" (pentru substantive feminine care încep cu o vocală) Să vedem cum se folosește articolul nedefinit cu substantivele *masculine*: "un ragazzo" "un uomo" (pentru substantive masculine care încep fie cu o consoană, fie cu o vocală) "uno zaino" (pentru substantive masculine care încep cu *z,gn,ps,x,y,* sau *s* urmat de o altă *consoană*) Acum să ne uităm la unele substantive comune cu articolul nedefinit.

*Verbele din clasa a doua* Vă amintiți conjugarea verbelor din prima clasă? A fost ușor, nu-i așa? La fel este și conjugarea verbelor din clasa a doua: A doua clasă implică verbe care se termină cu *-ERE*, cum ar fi VEDERE (a vedea) "io vedo" "tu vedi" "lui/lei vede" "noi vediamo" "voi vedete" "loro vedono" Este timpul să exersăm!

*Prezent simplu* Acum că știți frazele de bază și primele verbe, putem începe să creăm primele propoziții! Și vom face acest lucru folosind *timpul prezent simplu - presente semplice* în italiană. Timpul prezent simplu în italiană este folosit pentru a vorbi despre *acțiuni care se întâmplă în mod regulat, acțiuni obișnuite sau adevăruri generale*. Pentru majoritatea verbelor, puteți crea timpul prezent prin *eliminarea terminației de infinitiv (-are, -ere, -ire)* și adăugarea terminației corespunzătoare la timpul prezent. De exemplu: "Mangiare (to eat)" devine "Io mangio" (Eu mănânc), "Tu mangi" (Tu mănânci), "Lui/lei mangia" (El/ea mănâncă).

*Articole definite* După ce am învățat articolele nedefinite, este timpul să aruncăm o privire asupra *articolelor definite.* Când le folosim? Le folosim cu persoane sau lucruri care sunt cumva *specificate* sau pe care le-am *menționat* deja *anterior*. În general, putem spune că sunt folosite mult mai des decât articolele nedefinite. Spre deosebire de articolele nedefinite, articolele definite *au forme de plural*, așa că va trebui să le învățăm pe amândouă: Substantive*feminine* la singular și la plural: sg: "la ragazza" (substantive care încep cu o consoană) pl: "le ragazze" (substantive care încep cu o consoană) sg: "l'isola" (nouns starting with a vowel) pl: "le isole" (nouns starting with a vowel) *Masculine* nouns in singular and plural: sg: "il ragazzo" (nouns starting with a consonant) pl: "i ragazzi" (nouns starting with a consonant) sg: "l'uomo" (substantive care încep cu o vocală) pl: "gli uomini" (substantive începând cu o vocală) sg: "lo zaino" (substantive care încep cu *z,gn,ps,x,y*, sau *s* urmat de o altă *consoană*) pl: "gli zaini" (substantive care încep cu *z,gn,ps,x,y*, sau *s* urmat de o altă *consoană*)

*Verbele din clasa a treia* A treia clasă cuprinde verbe care se termină cu *-IRE*, cum ar fi "DORMIRE" (a dormi) "io dormo" "tu dormi" "lui/lei dorme" "noi dormiamo" "voi dormite" "loro dormono" DAR! Multe verbe care se termină cu *-IRE* au o conjugare ușor diferită, la fel ca verbul "CAPIRE" (a înțelege) "io capisco" "tu capisci" "lui/lei capisce" "noi capiamo" "voi capite" "loro capiscono"

*Întrebare și răspuns negativ* Acum că știți cum să formați o propoziție completă la prezent simplu, ar fi păcat să nu știți cum să puneți întrebări sau cum să formați o propoziție negativă. Așa că haideți să aruncăm o privire. "Question" În italiană, puteți forma întrebări de tip *da/nu* prin simpla adăugare a unui semn de întrebare sau, uneori, și prin adăugarea unor etichete de întrebare precum "vero?" sau "giusto?" la sfârșitul propoziției. Exemplu: "Mangi la pizza." (Tu mănânci pizza.) → "Mangi la pizza?" (Mănânci pizza?) "Negative" Pentru a face o propoziție negativă, adăugați "non" înaintea verbului. Exemplu: "Io mangio la pizza." (I eat pizza.) → "Io non mangio la pizza." (I don't eat pizza.) Spre deosebire de limba engleză, în italiană se folosește adesea și negația dublă pentru a accentua. Adăugați "non" înainte de verb și "niente" după verb pentru o negație mai puternică. Exemplu: "Non vedo niente." (Nu văd nimic.)

*Mi piace - să îmi placă* În timpul unei conversații, poate fi foarte util să poți vorbi despre ceea ce îți place. Și asta este ceea ce înseamnă "mi piace" în italiană. "Mi piace" în italiană înseamnă "I like it" sau "It pleases me." Este o expresie prietenoasă pentru a-ți exprima aprecierea pentru ceva ce îți place. De exemplu: "Questo gelato mi piace!" (Îmi place această înghețată!) sau "mi piace questa musica" ("I like this music"). Există, bineînțeles, o formă la plural. De exemplu: "Questi gelati mi piacciono!" ("I like these gelatos!") se poate personaliza "mi piace" pentru a exprima cui îi place ceva: "A te ti piace" ("You like it") "A lui/lei gli/le piace" ("He/she likes it") "A noi ci piace" ("We like it") "A voi vi piace" ("You (plural) like it") "A loro gli piace" "They like it."

*Imperativ informal* Aproape am ajuns la sfârșitul cursului! *Bravo!* Acum, cum să spui cuiva ce să facă în italiană? Folosind imperativul. Așa că haideți să-l învățăm acum. *Imperativul*, care servește exact pentru asta- pentru a *da comenzi* și *cereri*, dar și pentru a *da indicații*. În această lecție, însă, vom învăța doar *forma informală* a imperativului - cea folosită atunci când vorbim cu prietenii sau cu persoanele pe care le cunoaștem. *Cum se formează acesta?* Aceasta se aplică la verbele obișnuite: Verbe care se termină cu *-ARE* ("parlare") "(tu) parla!" (vorbiți!) "(voi) parlate!" (pl. vorbește!) "(tu) non parlare!" (nu vorbiți!) "(voi) non parlate!" (pl. nu vorbi!) Verbe care se termină cu *-ERE, -IRE* ("vedere / dormire") "(tu) rispondi! / tu dormi!" (răspundeți! / dormiți!) "(voi) rispondete! / voi dormite!" (pl. răspunde! /dormi!) "(tu) non rispondere! / tu non dormire!" (nu răspunde! / nu dormi!) "(voi) non rispondete! / voi non dormite!" (pl. nu răspunde! /nu dormi!)

*Imperativ - verbe neregulate* Vom încheia acest curs învățând ultima piesă din puzzle-ul imperativului. În ultima parte am învățat cum se formează un imperativ. Dar, în afară de verbele regulate, există și câteva excepții. Așa că haideți să vedem câteva verbe *neregulate*: "Avere" (to have) "Tu abbi!" "Voi abbiate!" "Essere" (to be) "Tu sii!" "Voi siate!" "Fare" (to do/make) "Voi fate!" "Dare" (pentru a da) "Tu da'/dai!" "Voi date!" "Dire" (a spune) "Tu di'!" "Voi dite!" "Andare" (to go) "Tu va'/vai!" "Voi andate!" "Venire" (a veni) "Tu vieni!" "Voi venite!" E minunat! Ce zici de niște practică acum? :)